Pentru un bătrân și incurabil romantic, ce mediu mai adecvat pentru visare, pentru a retrăi episoade bune și rele dintr-o viață îndelungată, decât acest mic colț de rai, care este părculețul din spatele clădirii? Pe o bancă, înconjurat de o vegetație bogată, ascultând ciripitul a nenumărate păsări, ore întregi le petrec îmbogățindu-mi prezentul cu… a fost odată. Și, prezentul, inerent mohorât, devine mai luminos.
